Sfarsit de cale

Siclovan Petru

S-a nascut ca cel de-al doilea fiu al familiei Siclovan Petru si Maria in Berechiu in 13 martie 1921. Familia cu 5 copii se muta in Curtici, unde mai apoi isi termiana clasele primare. Inainte de inceputul adolescentei s-au mutat in Beliu.
In jurul varstei de 9 ani, el a inceput sa-L cunoasca mai bine pe Dumnezeu astfel incat sustinea servicii religioase participand active la ele si avand dorinta sa se boteze.
Familia trecea prin situatii precare, tatal lui fiind mai mult timp bolnav, iar el era nevoit sa munceasca in fabrica de cherestea din Boxig inca din anii adolescentei necontinuand scoala gimnaziala. Aici si-a dezvoltat o asa constitutie fizica incat inainte de a fi incorporat in armata si-a masurat puterea plimband in maini in fata baietilor acel berbec de 250kg. In conditile grele, la incarcatul vagoanelor cu lemne, isi dezvota totodata si puterile spirituale devenind hotarat de a fi loial Legii Sfinte a lui Dumnezeu.
In anul 1943 a fost chemat in armata, luand hotararea de a ramane credincios lui Dumnezeu cu riscul de a nu-si mai revedea vre-oadata pe cei dragi.
Fiind in timpul razboiului a indurat multe batai si suferinte mai ales pana in ziua depunerii juramantului militar , cand in fata a peste 3000 de ostasi isi marturisia credinta si increderea sa intr-un Dumnezeu pacifist. Ca urmare a fost condamnat pentru credinta la 8 ani de detentie din care a facut doar 3 sfarsindu-se razboiul. In acele timpuri de saracie Domnul i-a daruit chiar si posibilitatea sa castige bani, astfel isi ajuta parintii prin munca lui in fabricile ceramice din Campia Turzii.
Dupa eliberare, s-a evidentiat ca un bun misionar, castigand suflete multe pentru Hristos. Intre timp Dumnezeu ingaduie sa cunoasca pe Dalalau Rebeca, fata credincioasa refugiata cu familia ei din tinuturile Basarabiei datorita regimului nazist.
In 24 Octambrie 1947 se casatoreste, iar familia primeste binecuvantarea aniversand peste 63 de ani impreuna.
In 1948 se naste baietelul Petru, purtandu-i numele.
In 1950 se naste fiica Lidia, iar in septembrie 1952, chiar inainte de a I se naste cel de-al treilea urmas fica Maria, a fost arestat de regimnul comunist executand 3 ani de pedeapsa.
In 1956 apare cel de-al patrulea copil, baietelul Ioan.
In 17 mai 1957 e retinut de securitate, fiind plecat intr-o calatorie. Familia sufera cumplit aceeasta disparitie misterioasa. In cest timp de 7 ani de detentie, a fost nevoit sa suporte cele mai grele suferinti. Familia nu stia daca mai este in viata si nici el cati ani va ispasi. Acolo intre zidurile celulelor Dumnezeu i-a vorbit intr-o noapte spunandu-i cand va fi eliberat. Deasemenea si sotia primeste o mangaiere din parte lui Isus printr-un vis, in care aude vocea lui cantand “Oricate vrabii sunt pe gard, le stie Dumnezeu”.
La 39 de ani in temnita a suferit mult pentru Sabat. A indurat un regin de pedeapsa pentru exterminare de 3 luni in care putem aminti legarea picioarelor in lanturi, lungile batai, frigul din baragan, si lipsa hranei. Chiar inainte de moarte Domnul a trimis si refacerea prin unele sufletele miloase. Distrus si slabit de boli in aceasta lunga detentie, ajunganad acasa copiii nu l-au mai recunost.
Fratele nostru Siclovan Petru a fost mai apoi urmarit si mereu anchetat. Comunistii l-au persecutat in special pentru faptul ca nu vroia sa colaboreze cu ei dand informatii despre alti frati care trebuiau urmariti. Deci evita sa fie tradatorul fratilor lui.
A activat inca din 1947 in campul evangheliei in Biserica Aventista Miscarea de reforma. A fost indragit prietenii care si castiga atat de usor, de fratii care-i vizita in campurile misionare, in tinuturile Moldovei si Olteniei si pana la casele lui natale. Isi povestea mereu experientele detentilor si modul cum Dumnezeu il ocrotea.
Printre gandurile cele mai semnificative de-a lungul vietii a fost recunostinta pentru o asa credincioasa sotie primita din partea lui Dumnezeu. Si-a iubit-o, timp de 63 de ani si jumatate cu dragostea dintai; “Albastreaua mea, hai sa te mai imbratisez odata”erau cuvintele plinde de har care le-au retinut chiar si nepotii lui.
Pentru noi, dragul nostru Tata Petru, vei ramane viu in amintirea noastra. Ai fost asemeni lui Avraam, asemeni lui Isaac, asemeni lui Iacob cand fugea prin pustie. Ai fost prin temnitele crudului regim al timpului, asemeni lui Iosif. Ai simtit parasirea…
Ai fost hotarat sa slujesti lui Dumnezeu, si te-ai hranit atat de simplu si sanatos incat Dumnezeu nu a ingaduit sa ai dureri nici chiar in ultimii ani pe patul neputintei.
Acum in Sabatul din 5 Martie, la ora amiezii, Dumnezeu te-a chemat la odihna, iar tu astepti implinirea Cuvantului fagaduintei.
“Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.”