Instrumente de suflat

Flaut. – Cuvantul “flaut” [engl. "flute"] apare in KJV numai in Daniel 3,5.7.10.15 ["caval" trd. Cornil.]ca instrument in orchestra de suflatori a lui Nebucadnetar, dar aceasta e o traducere greaita pentru fluier sau caval. In orice caz, flautul, unul din cele maivechi instrumente aparut pe monumente egiptene nu este imposibil sa fi fost cunoscut de evrei, deoarece era folosit pretutindeni imprejurul lor, in Egipt, Mesopotamia si Arabia antica. Singurul termen din Biblia ebraica ce poate sa indice flautul este ‘ugab, mentionat in Genesa 4,21 ca instrument inventat foarte de timpuriu in istoria acestei lumi. In acest pasaj din Genesa el este tradus “organ” in KJV ai “caval” in RSV.

Traducerea “organ” concorda cu Vulgata, in care termenul ebraic ‘ugab este redat organon, prin care Ieronim intelegea naiul, constand din mai multe tuburi. Identificarea aceasta nu poate fi corecta, intrucat naiul era necunoscut in perioadele pre-greceati ale istoriei antice.Cei mai multi comentatori moderni par sa fie de acord ca ‘ugab era un “flaut”, primindu-si numele de la ‘agab, “a iubi”, intrucat flautul este instrumentul de suflat cel mai mult legat cu iubirea. Totusi, Sachs considera ca termenul ‘ugab reflecta mai degraba “timbrul raguait al unui flaut lung, gros, vertical” (op. cit., p. 106).

Daca identificarea lui ‘ugab cu “flautul” este corecta, flautul ebraic trebuie sa fi fost asemanator cu cel egiptean, de la care au ramas pana in zilele noastre nu numai desene, ci si exemplare autentice. Flautul egiptean antic era un tub gol de trestie cu gauri in peretii pentru asezarea degetelor la cantat. Cantaretul il tinea in pozitie oblica si sufla. In Mesopotamia, flautele erau facute din trestie si din lut.

Instrumentul acesta este amintit in doua dintre cele mai vechi carti de VT: Genesa (4,21) aiIov (21,12; 30,31) ai, alaturi de lira, este unul dintre cele mai vechi instrumente muzicale intrebuintate pe pamant. Pare sa nu fi facut parte din instrumentele folosite la templu, unde instrumentele mai sonore erau preferate in detrimentul flautului cu sunete delicate. Totusi, este mentionat in Psalmi 150,4 ca un instrument muzical cu care sa fie marit Domnul.

Flautul dublu sau oboiul. – Instrumentul numit in Biblia ebraica chalil, literal “perforat”, trebuie sa fie “oboiul” sau “flautul dublu”. KJV reda cuvantul “caval”, in timp ce RSV prefera traducerea “flaut” ["fluier" trd. Cornil]. E mentionat pentru prima data pe timpul lui Saul (1 Samuel 10,5) ai de atunci este atestat din timp in timp in perioada regilor pana la sfaraitul regatului luiIuda (Ieremia 48,36). Intrucat toti flautiatii din tarile invecinate Palestinei in perioada regilor lui Israel si ai lui Iuda cantau la un flaut dublu, dar niciodata la un flaut simplu, este corect sa se traga concluzia ca instrumentul de suflat “perforat” numit chalil in ebraica este “flautul dublu” sau “oboiul”. Oboiul egiptean ,ca si cel mesopotamian , constau din doua tuburi care, se pare, aveau un singur muatiuc. Capetele lor erau tinute separat, fiecare mana a executantului lucrand cu degetele pe un tub aparte. Unele tuburi erau cilindrice, in timp ce altele erau conice. Intrucat in mod regulat o mana a cantaretului este imortalizata in picturi mai sus decat cealalta, s-a tras concluziaca se produce si doua sunete.

Sellers consideraca nu numai oboiul poate fi identificat cu termenul ebraic chalil, ci si clarinetul dublu, de la care s-au pastrat modele din Egiptul antic (op. cit., p. 41,42).

“Flautul dublu, ca si cel simplu, nu era folosit pentru muzica de la templu.Totusi, este mentionat de repetate ori ca instrument al bucuriei. El se gasea in mana profetilor care l-au intampinat pe Saul dupa ungerea lui (1 Samuel 10,5), a fost folosit de popor cand si-a exprimat bucuria cu privire la incoronarea lui Solomon (1 Regi 1,40), dar a fost folosit si de iubitorii de bauturi ametitoare pe timpul lui Isaia (Isaia 5,11.12).

Cornul. – In Biblie se intalnesc doua cuvinte ebraice care reprezinta un instrument facut din coarne de animale, shophar aiqeren. Primul era facut numai din corn de berbec, in timp ce termenul al doilea reprezinta un instrument facut din corn de tap sau de berbec. Shophar este mentionat de 72 de ori in VT. KJV il traduce de 4 ori “cornet” ai de 68 de ori “trumpet”. Scriitorii VT folosesc pe qeren de cinci ori pentru a descrie un instrument muzical. In aceste 5 situatii, traducatorii il redau “cornet” de 4 ori si “horn” o data. Cu toate ca nu este folosita de multi traducatori moderni, traducerea “horn” ["corn"] este, de fapt, cea mai literala si mai corecta.

Cornul este unicul instrument muzical antic pastrat in religia iudaica de astazi . I se da forma dorita tinand in aburi calzi cornul de animal pana cand devine moale, incat acesta poate fi indreptat, iar capatul palniei, puternic incovoiat. Cu toate ca amanuntele acestea nu sunt amintite nici in Biblie, nici in Talmud, nu poate fi nici o indoiala ca modelarea lui in vechime nu se deosebea mult de metoda moderna. La origini, era fara muatiuc, dar pe vremurile talmudice shophar, care avea un muatiuc imbracat cu aur, era folosit pentru anuntarea Anului nou.

Cornul nu era un instrument muzical, in sensul ca ar fi fost folosit pentru a se canta melodii, intrucat producea doar doua tonuri armonice, ci servea ca instrument de semnal. Este mentionat de Biblie mai des decat oricare alt instrument. Cornul a sunat ca sa avertizeze poporul la Muntele Sinai despre iminenta manifestarii divine (Exod 19,16.19; 20,18). Sunetul scos de sapte cornuri a fost semnul la care au cazut zidurile Ierihonului (Iosua 6,6.20). Judecatorii Ehud si Ghedeon au dat semnale de razboi cu cornul (Judecatori 3,27; 7,20), de asemenea regele Saul (1 Samuel 13,3) si Ioab, generalul lui David (2 Samuel 2,28). Incoronarea lui Solomon a fost anuntata de sunetul cornului (1 Regi 1,34.39), dupa cum era anuntata aparitia fiecarei luni noi (Psalmi 81.3) si proclama anul de veselie (Levitic 25,9). Cornul era folosit pentru a da alarma cand tara era amenintata de primejdii (Neemia 4,18.20; Ieremia 4,5.19; Ezechiel 33,3). Este mentionat in mod exceptional ca instrument prin care puteasa fie marit Dumnezeu (Psalmi 150,3).

Trambita. – Un alt cuvant ebraic tradus “trambita” in KJV este chasoserah, care apare o singura data la singular (Osea 5,8), dar de 28 de ori la plural. Spre deosebire de “corn” (ebr. shopharaiqeren), “trambita” era facuta din metal.Numeri 10,1.2contine porunca divina catre Moise de a face “doua trambite de argint” “dintr-o singura bucata”, care inseamna probabil sa fie batute dint-o singura foaie de metal. Descriind modul de realizare a acestor trambite (Antiquities iii, 12.6), Iosif Flavius sustine ca ele erau tevi drepte, ceva mai scurte de un cot (45 de cm), putin mai groase ca un flaut si terminandu-se cu o gura de clopot.

Pemonede iudaice din secolul al II-lea d.Hr.se afla imprimate perechi de trambite , care par sa confirme descrierea facuta lui Iosif Flavius. Dar pe basorelieful de pe Arcul de triumf al lui Titus din Roma , construit in anul 70 d.Hr., dupa intoarcerea victorioasa a armatei romane din campania in Iudea, apar doua trambite de la templu mult mai lungi.

O particularitate nu indeajuns de explicata pana acum este faptul ca trambitele par sa fi fost folosite la evrei de obicei in pereche. Moise a facut doua trambite, si doua instrumente de felul acesta sunt aratate pevechile monede iudaice, ca si pe Arcul lui Titus, asa cum s-a amintit deja. Probabil ca se suna din cele doua trambite deodata sau alternativ, poate fiecare scotand un sunet diferit.

Desi trambita egiptenilor apare de obicei doar unul singur, este cunoscut cel putin un basorelief, cel de la Medinet Habu, pe care este infatisata o pereche de trambita si de pe vremea lui Ramses III. Acest ultim basorelief ofera si alte informatii, si anume ca atunci cand trambita nu era folosita, se introducea in ea un tub de lemn pentru a o ferisa fie indoita sau turtita, intrucat pe atunci nu se cunoatea procesul prin care argintul sa ajunga suficient de rezistent la tratamentul aspru primit in viata militara. In pictura amintita mai sus, tubul de lemn este scos din trambita si pus sub bratul cantaretului, in timp ce acesta suna din trambita. In mormantul lui Tutankamon au fost gasite doua trambite, una de argint si alta de bronz, care de asemenea contineau forme de lemn pentru protectie. Cu toateca au o vechime de 33 de secole, cele doua trambite ale regelui Tutankamon au fost atat de bine pastrate incat pot fi inca folosite, fiind folosite in aprilie 1939 de catre Tappern, orchestrant al formatiei English Hussars. Inregistrarea facuta atunci este transmisa din cand in cand de postul de radio BBC.

Trambitele ebraice erau folosite ca semn de avertizare (Numeri 10,9), cum ai in legatura cu muzica de la templu (2 Cronici 5,12.13, etc.).