Tabara Parang 20-23.08.2010

Într-o perioadă agitată şi grăbită în care nu e timp nici măcar de zâmbete și cuvinte amabile, cu atât mai puțin de comuniune reală cu Dumnezeu și o viață de rugăciune, într-o lume în care chiar și “dragostea firească“ lipsește, cu atât mai puțin credința și zelul creştin misionar îşi fac aparitia, într-o lume în care prin cuvinte nerostite se strigă în multe inimi:”Unde este făgăduința venirii Lui? Caci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân așa cum erau de la începutul zidirii!” (2 Petru 3:4) …în astfel de zile Isus ne invită: “Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu și odihniți-vă puțin” (Marcu 6:31).
În weekendul 20-23 august am avut acest privilegiu de a merge “singuri”, fară grijile cotidine, pentru a ne odihni într-un loc minunat și a fi mai aproape de cer, la 1650m altitudine, în munţii Parâng, la “picioarele Lui Isus”, vorbind şi studiind despre venirea Lui.
Tema taberei a fost “Mai vine?”, iar în materialul prezentat de fratele Sorin Suceava, vineri seara, ni s-a reamintit făgăduința din Evrei 10:37: “Încă puțină, foarte puțină vreme și Cel ce vine, va veni și nu va zabovi” și sfatul Domnului Isus din Marcu 13:37: ” Ce zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi! “.
Sâmbătă la ora 11 fr. Ovidiu Nasui ne-a vorbit despre “Generația Z” în care siguranța stă doar atunci când în inima noastră se rostesc cu cea mai mare seriozitate cuvintele din Ps. 119:105 “Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea”
Nu o să uităm niciodată momentele petrecute în tabăra de la Parâng și o să ne amintim cu drag clipele de părtășie, focul de tabară care trosnea pe acorduri de chitară, jocurile și voia bună, programele în cadrul cărora fiecare a avut un cuvant de spus, priveliştea serilor cu luna plină și valea Jiului luminată vazută de la înălțime; plimbarea cu telescaunul, herghelia de cai care faceau parte din peisajul superb si cerul plin de parapante de care ne-am minunat în timpul liber de sâmbătă., dar mai ales drumeţia de duminică. De fapt, s-au organizat două drumeţii: una avea ca destinaţie vârful Parângu Mare iar cealaltă lacul Mija. M-am bucurat împreuna cu cei care au ales Parângu Mare de întălțimile munților, care ne vorbeau de lucurile neschimbătoare, de durată, (aşa cum zicea cineva la programul liber de sambătă), iar cu cât urcam mai sus, cu atât aveam sentimentul că lucurile cotidiene au mai puțină importanță.
Un alt lucru pe care l-am învățat pe munte a fost că muzica îi uneşte pe copiii lui Dumnezeu. Ajunși în vârf, aveam inima veselă și am început să cântăm; acolo erau şi niște turiști din republica Cehă care ni s-au alăturat, fredonând ceea ce cântam noi. Am intrat în vorbă cu ei, cântecele noastre s-au intercalat iar la sfârşit rugăciunile ni s-au înălțat către Creatorul nostru minunat!
La sfârşitul zilei, fiecare zicea că drumeția în care a fost era cea mai frumoasă, ceea ce denota faptul că toţi erau mulțumiţi cu ceea ce au ales şi au vazut. La cabană ne aştepta o mămăliguţă cu brânză, pe care am savurat-o cu plăcere în compania prietenilor.
Când ora despărțirii a sosit, am fi vrut să zicem ca și Petru când era pe munte cu Isus, Moise şi Ilie: “Învățătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe…”( Luca 9:33).
Deși ar fi multe de zis despre întâlnirea de la Parâng, aș adăuga doar atât: a fost o tabără superbă!
Domnul să ne ajute ca toate reuniunile noastre să fie prezidențiate de El și spre lauda Lui. Vă invităm cu drag și pe voi la urmatoarele tabere din Banat!

A consemnat Maria Maris

1 an 10 săptămâni în urmă	1 an 10 săptămâni în urmă	1 an 10 săptămâni în urmă
1 an 10 săptămâni în urmă	1 an 10 săptămâni în urmă	1 an 10 săptămâni în urmă
1 an 10 săptămâni în urmă	1 an 10 săptămâni în urmă	1 an 10 săptămâni în urmă
1 an 10 săptămâni în urmă	1 an 10 săptămâni în urmă	1 an 10 săptămâni în urmă